Despre Iaşi, Nicolae Iorga susţinea în anul 1935: "Acest oraş nu este nici creaţiunea capricioasă a vreunui prinţ şi nici aceea a unei dezvoltări haotice a istoriei moldave. Este o creaţiune organică a poporului român".

Pe site-ul direcţiei Judeţene pentru Cultură Iaşi aflăm că Iaşul, oraş cu o veche tradiţie culturală, beneficiază de un public larg, divers structurat şi destul de neomogen. Caracteristicile publicului ieşean consumator de cultură sunt destul de greu de organizat într-o categorie. Publicul ieşean are o dominantă conservatoare care-l face receptiv mai curând la formele clasice, tradiţionale de expresie artistică. Receptivitatea faţă de inovaţia artistică sau faţă de ceea ce este nou, up to date, în domeniul exprimării artistice este scăzută. Publicul este decimat, la fel ca oriunde în ţară, de efectele răvăşitoare ale subculturii promovate de televiziunile comerciale, inclusiv cea naţională, şi de lipsa unei oferte culturale de calitate, care să fie lansată pe piaţă ca model alternativ de gust şi de formare a receptorilor culturali.

        În ideea unui dialogul cultural specializat, pentru sprijinirea şi promovarea ofertelor artei plastice la nivel local, purtăm un dialog cu domnul Dorin Lehaci, profesor la Şcoala Populară de Arte din Iaşi.

AB: Ce reprezintă astăzi Şcoala Populară de Artă?

DL: Şcoala Populară de Arte Iaşi este o instituţie publică de cultură, cu personalitate juridică, având ca profil învăţământul artistic şi de însuşire a  meşteşugurilor tradiţionale, care funcţionează sub autoritatea Consiliului Judeţean Iaşi.

Şcoala Populară de Arte Iaşi îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile legislaţiei române în vigoare, ale normelor didactice elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, şi Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional şi cu prevederile propriului regulament de organizare şi funcţionare, elaborat în temeiul regulamentului cadru. Diplomele de absolvire date de aceasta Instituţie, sunt recunoscute şi în străinătate.

Chiar dacă a trecut prin perioade mai mult sau mai puţin prielnice, din 1956, anul înfiinţării Şcolii Populare de Arte şi până în prezent, însemnătatea acestei instituţii a crescut prin contribuţia mai multor factori. În primul rând  datorită caracterului activităţii sale de a căuta, descoperi, iniţia şi promova noile talente. Alt rol deosebit de important îl reprezintă conservarea, valorificarea şi transmiterea valorilor morale, artistice şi tehnice ale comunităţii locale, precum şi  ale patrimoniului cultural naţional, universal. La fel şi stimularea creativităţii, a talentului, cultivarea valorilor şi artei interpretative în toate genurile de muzică, arte plastice, coregrafie teatru etc.

 Reprezentativă este şi  accesibilitatea celor talentaţi la binefacerile valorilor artistice şi culturale, precum şi contribuţia şcolii la dezvoltarea schimburilor culturale pe plan judeţean, naţional şi internaţional.

Indiferent de mediul din care provin, de studiile sau ocupaţia avută – elevi, studenţi, salariaţi – dar şi indiferent de vârstă, toţi cei interesaţi au posibilitatea să  urmeze cursurile acestei şcoli în paralel cu alte activităţi în care sunt cuprinşi, după un program de studiu individual şi flexibil, în funcţie de timpul liber al fiecăruia.

              Rodica Postolache - Visul seminţelor (Rodul), 50x70cm, ulei pe pânză

AB: Câţi elevi frecventează cursurile şcolii de arte în momentul actual la secţia Pictură?

 DL: Numai la această secţie sunt treizeci şi cinci de cursanţi.

AB: Câţi din cei înscrişi au studii de specialitate şi câţi studiază pictura din pasiune?

DL: Toţi elevii au o mare pasiune pentru ceea ce fac, chiar dacă unii sunt la început de drum şi învaţă această artă pur şi simplu din plăcere, sau se pregătesc pentru examenul de admitere la un liceu de artă, ori doresc să se înscrie la facultate, sau exersează pentru a-şi menţine şi dezvolta aceste deprinderi obţinute în facultate.  

AB: Ce se studiază la cursurile de pictură ale Şcolii Populare de Arte? (pentru cei care nu ştiu)

DL: Înainte de răspunde la această întrebare doresc să precizez că fiecare candidat susţine o probă practică la admitere, care reprezintă un mod special de a face cunoştinţă. Spun acest lucru pentru că şi diferenţele de vârstă, cultură, precum şi diversitatea  preocupărilor ne determină ca în timpul şcolarizării să ne ocupăm de fiecare elev în parte, în funcţie de cunoştinţele plastice dovedite, de capacitatea de înţelegere şi progresul de care dă dovadă.

AB: Pentru tinerii cursanţi, pictura rămâne o meserie de bază sau o îndeletnicire din pasiune?

DL: Poate să rămână şi una şi alta, însă cazurile fericite sunt cele în care unii absolvenţii ai şcolii reuşesc să-şi facă o profesie din pasiunea pentru artă.

AB: Aţi avut elevi de care sunteţi mândru în momentul de faţă de realizările lor?

DL: Da, de mulţi dintre ei, chiar în calitate de elevi ai Şcolii Populare de Arte au ajuns să obţină multe premii la concursurile naţionale şi internaţionale. Indiferent dacă unii dintre ei au rămas liber profesionişti, ori au devenit designeri, scenografi sau cadre didactice, continuă să aibă importante realizări, atât în domeniul artei cât şi în cel profesoral.

                Nicoleta Eşanu - Dansul mandelinelor, 50x60 cm, ulei pe pânză

Alte articole din categoria "Interviuri"