După încheierea expoziţiei Aya Kato, Galeria 115 a revenit la programul normal de expunere şi vânzare de opere de artă digitală. Lucrările unite prin tehnica de realizare acoperă stiluri din cele mai diverse: de la reprezentări realiste la unele suprarealiste, de la grafică la compoziţii conceptuale sau pur şi simplu fanteziste.

Ai impresia, analizând colecţia, că poţi găsi acolo ceva pe gustul fiecărui consumator de artă, oricât de pretenţios. Lucrările sunt alese tocmai pentru că sunt speciale, frumoase, interesante şi deloc banale.
Preţurile încep extrem de accesibil pe la 700 de lei şi se opresc sub 2000 de lei. Cârcotaşii justifică preţurile scăzute argumentând că lucrările sunt realizate cu ajutorul tehnologiei şi a programelor de calculator, prin urmare având o valoare artistică mai mică. ABSOLUT FALS!
Susţin preţurile mici pentru lucrările de artă, deoarece cred că ele ar trebui să fie accesibile publicului de orice fel şi nu doar elitelor. Cred că preţurile ar trebui să fie în primul rând justificate estetic, şi abia apoi să reflecte statutul de bun cultural al unui tablou.
Sigur, se poate argumenta că realizând o pictură într-un program de calculator, suportul digital îţi permite să scoţi un număr infinit de copii identice şi, astfel, se renunţă la unul din elementele esenţiale ale operei de artă: unicitatea. Pe de altă parte, numeroşi pictori tradiţionali creează diverse variante ale aceluiaşi tablou sau chiar fac duplicate exacte după operele de succes pentru a bucura mai mulţi colecţionari.
Un tablou de artă digitală reflectă munca de creaţie a artistului, la fel ca un tablou pictat manual. Şi totuşi, să luam un exemplu care deja a primit destulă atenţie din partea presei culturale: Alexandru Rădvan şi al său Omagiu lui Iuda.
De ce ar trebui să primească Rădvan 750 de euro pentru acel monument de teribilism şi clişee? Doar pentru că s-a creat în jurul lui un scandal? Sau pentru că a fost pictat manual? Doar pentru că e condiţionat de talentul sau lipsa de talent a pictorului?
Sunt întrebări la care nu caut şi nu aştept un răspuns pentru că ştiu că nu există unul. În schimb, aş vrea să găsesc o soluţie prin care piaţa de artă să recompenseze imaginaţia, creativitatea şi inovaţia, şi nu doar gradul de muncă fizică depusă în realizarea unui tablou.