Arta, Cultura, Portofolii artisti
Articole arta si cultura
Analize de arta Interviuri artisti Portofolii artisti
Acasa
Editorial
Evenimente
Stiri
Newsletter
Legaturi
Contact

 

 
 

Abonati-va la newsletterul Art Business!

[15 aprilie 2014]
Pe 15 aprilie 1452 s-a născut Leonardo Da Vinci, reprezentat de seamă al Renascentismului italian, om de ştiinţă şi totodată sculptor, pictor, arhitect, muzician şi scriitor, un adevărat...

Mai multe stiri »

   « Arta şi preţul psihologic
   « Teoria instituţională a artei
   « Factori ce influenţează evaluarea lucrărilor de artă
   « Despre relaţia între Economie şi Artă
   « Comemorare Leonardo da Vinci
   « Expoziția „Jubileu - Nicolae Maniu”

 
 
Arhiva November 2017
Mon Tue Wen Thu Fri Sat Sun
  12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930   
       

 
Cat timp petreceti pe Facebook?
zilnic
de 2-3 ori pe saptamana
doar in week-end
de 4-6 ori pe luna
o data pe luna
deloc
Analize - Artă frumoasă şi artă urâtă la TAFF
 
Postat la data de 11 decembrie 2008
Teodora Vlădescu

Articol vizualizat de 3894 ori.
Prima ediţie a Târgului de Arte Foarte Frumoase şi-a câştigat, în cele trei zile de expunere, reputaţia unei iniţiative admirabile. Organizatorii au reuşit să aducă într-un spaţiu comun mobilier, antichităţi şi artă din secolul XIX până în seolul XXI.
 
 
Fundaţia Culturală Art Promo, cu sprijinul Ministerului Culturii şi Cultelor şi cu suportul Muzeului Naţional de Artă Contemporană, a organizat în perioada 20.11. - 23.11.2008, la Sala Dalles din Bucureşti, prima ediţie a Târgului de Arte Foarte Frumoase – TAFF
Fundaţia Art Promo a adus, cu această ocazie, pentru prima dată la Bucureşti o lucrare de Dali – “Cadran solar” – din păcăte singura prezenţă străină a târgului, care a rămas nevândută la cei 850000 de euro vehiculaţi ca preţ.
Organizatorii au împărţit spaţiul în trei segmente.
La parter, în sala principală, erau primele tablouri din catalog, standuri cu cărţi de artă şi spaţii destinate galeriilor de artă contamporană, H’art şi Anaid. Deşi galeriştii veniseră doar să expună, nu să şi vândă, am reuşit totuşi să aflu câteva preţuri:
La H’art colajele politice ale lui Ion Bârlădeanu aveau preţuri între 1500 şi 2000 de euro, iar pânzle de mari dimensiuni ale lui Suciu teceau de 5000 de euro.
La Anaid era expusă o hartă a lui Tara preţuită la 2800 euro, o pictură de Rădvan (5000 euro) şi nişte capete gigantice de ceramică şi paiete care ajungeau pe la 4900 euro. Tot aici era expusă şi o lucrare de Andras Szabo cu un preţ orientativ de 2700 euro.
În sală mai erau şi o serie de lucrări de Paul Neagu (2500 euro fiecare) şi câteva tablouri de artă contamporană. Un autoportret de Vladuţă care era evaluat la 12500 euro, o sumă imensă în raport cu calitatea îndoielnică a tabloului. Câteva lucrări de Ciprian Paleologu erau cotate la 6000 euro şi portretele lui Coşuleţu costau 2500 euro.
La etaj erau lucrări ale secolului 20: un spaţiu destinat în egală măsură pictorilor recunoscuţi cât şi acelora care au pierdut pe nedrept şansa de a fi faimoşi. Pe lângă aceştia erau şi destui aşa-zişi artişti a căror prezenţă nu mi-am putut-o justifica.
Din sala mică mi-a atras atenţia o lucrare a lui Jules Perahim, cotată la 3750 euro, care era foarte expresivă şi bine realizată. La capătul opus, al sălii şi al calităţii, o lucrare de Vasarelli era propusă spre vânzare la acelaşi preţ.
Impresia generală ar fi că valoarea era acordată tablourilor nu după calitatea lucrării în sine sau după faima autorului, ci după dimensiunile pânzei: 500 euro pentru un tablouaş de Nicorescu, 650 euro pe desenele lui Petre Rusu şi brusc 1900 euro pentru Constantin Pacea – reprezentat de două tablouri destul de mari cât să jeneze privitorul prin contrastul puternic şi culorile folosite.
Cum era de aşteptat, cei mai scumpi erau Horia Bernea, Catargi şi Vlad Zamfirescu – schiţe de la 900 euro şi tablouri până la 10000 euro.
În ceea ce priveşte sculptura: una din creaturile lui Paul Vasilescu ajungea până la 12500 euro, picioarele goale ale lui Darie Dup variau ca preţ între 1500-3000 euro iar gândacii Ioanei Şutran costau 2200 lei.
După toată incursiunea în arta contemporană am ajuns şi în sala mică de la parter – cea destinată antichităţilor. Aici fiecare magazin îşi decorase spaţiul disponibil cu obiectele expuse, încât aveai impresia că intri în sufrageria cuiva atunci când te apropiai să studiezi un tablou sau o piesă de antichitate.
Mobilierul nu m-a interesat foarte mult dar am reuşit să aflu preţurile unora dintre tablourile expuse: un Sweitzer-Cumpănă interesant era 2500 euro, o lucrare destul de banală a lui Maxy era 1800 euro, o schiţă de Tonitza – 1000 euro, un cal de Volkers 3300 euro şi un portret mic de Sava Jentia tot 3300 euro. Băncilă se vindea cel mai scump – 8500 euro – iar sculpturile de bronz ale lui Mircea Roman ajungeau la 5000 euro.
Tot la antichităţi am găsit şi două lucrări excelente de Dorin Colţofeanu (2500 euro) care «spărgeau » prin pastelurile lor nota sobră a spaţiului în care erau expuse.
Până la finalul târgului nu ştiu câte opere de artă au fost vândute şi câte s-au întors în galerii, magazine sau depozite. Apreciez totuşi intenţia organizatorilor de a aduce lucrări cât mai diverse pentru a satisface gusturi din cele mai pretenţioase. Apreciez şi atenţia acordată artei contemporane, pentru care există o piaţă de desfacere mult prea mică, şi aş cere ca pe viitor să se facă o selecţie mai amănunţită a lucrărilor.
Per total o primă ediţie TAFF reuşită şi o Sala Dalles plină ca-n zilele bune de târg cu cadouri de Crăciun.
 
Personal aş fi preferat mai multă calitate în selecţia de vânzare decât cantitate. Din cele peste 100 de tablouri care făceau parte propriu-zis din catalogul târgului puţine erau cele care atrageau atenţia şi care ar fi meritat o investiţie consistentă în aşa vremuri de criză economică.

Acest articol vi s-a parut interesant? (8 voturi)

Nu exista comentarii la acest articol.
Posteaza un comentariu
Nume
Email
Subiect
Comentariu
 
Termeni si conditii Copyright © 2008 Art Business. Realizat de Web Design Media