Arta, Cultura, Portofolii artisti
Articole arta si cultura
Analize de arta Interviuri artisti Portofolii artisti
Acasa
Editorial
Evenimente
Stiri
Newsletter
Legaturi
Contact

 

 
 

Abonati-va la newsletterul Art Business!

[15 aprilie 2014]
Pe 15 aprilie 1452 s-a născut Leonardo Da Vinci, reprezentat de seamă al Renascentismului italian, om de ştiinţă şi totodată sculptor, pictor, arhitect, muzician şi scriitor, un adevărat...

Mai multe stiri »

   « Arta şi preţul psihologic
   « Teoria instituţională a artei
   « Factori ce influenţează evaluarea lucrărilor de artă
   « Despre relaţia între Economie şi Artă
   « Comemorare Leonardo da Vinci
   « Expoziția „Jubileu - Nicolae Maniu”

 
 
Arhiva November 2017
Mon Tue Wen Thu Fri Sat Sun
  12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930   
       

 
Cat timp petreceti pe Facebook?
zilnic
de 2-3 ori pe saptamana
doar in week-end
de 4-6 ori pe luna
o data pe luna
deloc
Analize - Autenticitatea unei opere de arta
 
Postat la data de 22 august 2008
Mădălina Mirea

Articol vizualizat de 8322 ori.
Pagina 1 din 2

 

Autenticitatea trebuie să îmbrace o definiţie mai largă în ceea ce priveşte opera de artă. Astfel, o operă de artă poate fi considerată ca fiind autentică atunci când este într-adevăr ceea ce pretinde a fi. Atunci când o lucrare nu e autentică, dreptul francez estimează că aceasta poate fi o operă greşit atribuită, fie poate constitui un fals ( în urma unei intenţii frauduloase şi a amplasării unei semnături apocrife) sau un obiect contrafăcut (rezultat în urma violării dreptului de autor al artistului care a creat opera în cauză).

 

 

 Expertul joacă un rol esenţial în ceea ce priveşte autentificarea unui obiect de artă. Pentru a-şi putea exprima mai nuanţat opiniile, el dispune de formulele descrise în decretul francez nr. 81-255 din 3 martie 1981 cu privire la prevenirea fraudelor în domeniul operelor de artă: „Folosirea termenului atribuit, urmat de numele unui artist, garantează faptul că opera sau obiectul a fost executat în timpul perioadei în care artistul menţionat a activat şi că ipoteze serioase îl desemnează pe acesta ca fiind autor potenţial” (art. 4). „ Folosirea termenului atelierul urmat de numele artistului garantează faptul că lucrarea a fost executată în atelierul maestrului citat, sau sub directa sa îndrumare” (art. 5). Aşadar, aşa cum se spune adesea, adevărata expertiză e una modestă şi, ca şi în artă, aceasta nu se exprimă în mod valabil decât prin intermediul îndoielii permanente.

Friederike Ringe distinge trei categorii de experţi în artă:

-       comitetele de autentificare

-       grupurile de experţi neinstituţionalizaţi

-    experţii particulari (numiţi şi mandarini)[1].
            Experţi influenţi, cum ar fi cei aparţinând caselor de expertiză celebre cum ar fi « Andy Warhol Authentification Board », «Pollock- Krasner Authentication Board» sau  «Wildenstein Institute », au făcut obiectul multor atacuri, uneori chiar judiciare. Dreptul de concurenţă, în relaţie cu puterea expertului în artă pune două probleme: prima chestiune priveşte eventuala obligaţie de a elibera un certificat de autenticitate, a doua se referă la obligaţia de a include o operă în catalogul raisonné.


[1] F. Ringe: L’expert et l’expertise de l’authentification; Paris:Gallimard, 2006, p.6.

Acest articol vi s-a parut interesant? (18 voturi)

Nu exista comentarii la acest articol.
Posteaza un comentariu
Nume
Email
Subiect
Comentariu
 
Termeni si conditii Copyright © 2008 Art Business. Realizat de Web Design Media