Arta, Cultura, Portofolii artisti
Articole arta si cultura
Analize de arta Interviuri artisti Portofolii artisti
Acasa
Editorial
Evenimente
Stiri
Newsletter
Legaturi
Contact

 

 
 

Abonati-va la newsletterul Art Business!

[15 aprilie 2014]
Pe 15 aprilie 1452 s-a născut Leonardo Da Vinci, reprezentat de seamă al Renascentismului italian, om de ştiinţă şi totodată sculptor, pictor, arhitect, muzician şi scriitor, un adevărat...

Mai multe stiri »

   « Arta şi preţul psihologic
   « Teoria instituţională a artei
   « Factori ce influenţează evaluarea lucrărilor de artă
   « Despre relaţia între Economie şi Artă
   « Comemorare Leonardo da Vinci
   « Expoziția „Jubileu - Nicolae Maniu”

 
 
Arhiva November 2017
Mon Tue Wen Thu Fri Sat Sun
  12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930   
       

 
Cat timp petreceti pe Facebook?
zilnic
de 2-3 ori pe saptamana
doar in week-end
de 4-6 ori pe luna
o data pe luna
deloc
Literatura - Nichita Stănescu. Viziune asupra iubirii
 
Postat la data de 11 februarie 2009
Laura Breiner

Articol vizualizat de 67317 ori.

Eu nu te văd, ci te imaginez întruna

şi nu te-aud , ci te murmur, te cânt.

 

 

  Nichita Stănescu este unul dintre cei mai iubiţi poeţi moderni, apreciat de critica literară, cu opere traduse în aproape toată Europa. De la lansare, poetul a fost imediat remarcat datorită liricii originale, prima parte a operei sale fiind axată pe tema iubirii.

 

 

 

  Poet modern prin structură şi abordare, dar romantic prin natura poeziilor, Nichita Stănescu imaginează lumea ca metaforă, în care cuvintele se zbat între sens şi logică.

  Universul poetic este o îmbinare de iubire şi cuvinte: “Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte lungi, sticloase“. O iubire comunicată prin elemente ale naturii – stele, vânt, cer, nori, copaci (de parcă întreg universul pulsează în el, cel îndrăgostit) şi o comunicare menită a transmite sentimente de iubire.

 

  Cuvintele se roteau, se roteau între noi,
  înainte şi înapoi,
  şi cu cât te iubeam mai mult, cu atât
  repetau, într-un vârtej aproape văzut,
  structura materiei, de la-nceput.
                          Poveste sentimentală

 

  Poetul nu aşterne iubirea în versuri pentru ea, femeia, ispita, ci pentru ideea de femeie. El nu trăieşte o poveste de dragoste, ci adoră ideea de iubi şi de a fi îndrăgostit. E mai mult de o dragoste fizică, e o dragoste generatoare de noi sensuri, avem de-a face cu o nouă viziune a sentimentelor.

 

  Ea era frumoasă ca umbra unui gând.

  Între ape, numai ea era pământ.                           Evocare

 

  Iubirea e inundată de cuvinte-idei ucigător de vibrante, o dragoste a simţurilor şi totuşi cerebrală.

 

  Cu mâna stângă ţi-am întors spre mine chipul,
  sub cortul adormiţilor gutui
  şi de-aş putea să-mi rup din ochii tăi privirea,
  văzduhul serii mi-ar părea căprui.
                          Lună în câmp  

 

  Poetul îşi exprimă sentimental de iubire prin referire la reacţiile universului înconjurător vis-à-vis de acea iubire, “mereu dureroasă, minunată mereu”.

 

  Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
  Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
  douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
  una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
  una foarte de sus, aproape ruptă
  în înfrigurata, neasemuită luptă
  a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.
                  Ce bine că eşti

 

 

  Universul liric stănescian este plin de simboluri, în care verbul „a fi” încremeneşte. Timpul se consumă tragic şi consumă iubirea, în acelaşi timp.

 

  Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
  unul spre celălalt, şi-atât de iute,
  că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
  şi ora, lovită, se sparse-n minute.
                        
Îmbrăţişarea

 

  Iubirea nu este pasionala, ci mai degrabă conştientizată; atracţia feminină este mai degrabă atracţia sufletelor, în planul ideilor. Materia se schimbă în cuvinte, pentru ca apoi să devină necuvinte, pe care iubirea îşi construieşte esenţa.

 

  Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
  iau cuvintele şi le-nec în mare.
  Şuier luna şi o răsar şi o prefac
  într-o dragoste mare.
                                         Emoţie de toamnă

 

 

  Iubirii i se atribuie un scop existenţial, capabilă a dezgheţa substanţa lumii, dezvăluind sensuri poetice nebănuite, surprinzătoare.

Alte articole din categoria "Literatura"

  Osho. Ce este iubirea?
  Teoria instituţională a artei
  Maktub

Acest articol vi s-a parut interesant? (46 voturi)

Comentarii la acest articol / Adauga comentariu
interesant
Postat de olteanu elena, 19 octombrie 2011

nu se dau informatii foarte multe
Posteaza un comentariu
Nume
Email
Subiect
Comentariu
 
Termeni si conditii Copyright © 2008 Art Business. Realizat de Web Design Media