Configurarea imagistică a plasticienilor şi cea a copiilor se deosebesc principial una de cealaltă: în timp ce copiii descoperă pentru sine o mulţime de momente ludice şi experimentale şi pe calea autocunoaşterii lucrează mai degrabă instinctiv, plasticienii au parte şi recunosc într-un mod reflexiv diferenţieri multiple în cadrul procesului artistic.
Fiecare diferenţă a componentelor imaginii observată de privitor în parte face o operă de artă modernă atrăgătoare şi de aceea interesantă (utilă).
Sisteme complexe cum sunt cele ale artei nu pot fi simbolizate prin proiecţia respectiv aşteptarea unei estetici legate de teoria artei.
În demersul pictural este vorba de transformarea unor senzaţii şi stări interioare în spontaneitatea unui joc creativ.
Dintr-un punct de vedere al experinţelor de viaţă şi artistice înclin spre a caracteriza viaţa şi arta ca pe o unitate şi a spune, că demersurilor artistice le stau la bază stări interioare, şi, că forma mea de abstractizare artistică este o „nemijlocită” transformare de senzaţii.
Arta nu substituie viaţa, ci o prezumă. Ontologicul artei se reflectă mai întâi în expresia procesului artistic şi în final în desăvârşirea acestuia în operă de artă.
Articolul întreg îl puteţi citi aici.
Acasa
(5 voturi)
