|
| |
Postat la data de 21 ianuarie 2009
art-business.ro
Articol vizualizat de 1822 ori.Pagina 1 din 3
Iubirea este cel mai puternic sentiment uman. Timpul Iubirii face referire la noua etapă în care umanitatea a intrat, despre schimbările pe care aceasta le implică. Un interviu cu Elnor care, până la publicare, ne dezvăluie câteva idei despre ceea ce va conţine cartea.
AB: De unde ştim când vine timpul potrivit pentru un anume lucru (gest, faptă)? Ce este, de fapt, timpul?
Noi, oamenii, avem o relaţie specială cu Timpul, cu percepţia acestuia în viaţa noastră. În maniera în care fizica descrie noţiunea de timp – prin intermediul dimensiunilor trecut, prezent şi viitor – umanitatea alocă cel mai mare interes trecutului. Indiferent dacă analizăm la nivel individual sau colectiv, suntem legaţi de trecut. Răsfoim albumul cu fotografii surprinzând momente deosebite din viaţa noastră sau se întâmplă ca un anumit gest sau o anumită situaţie sau persoană să declanşeze amintiri, plăcute ori nu – ambele cazuri fiind conectate cu trecutul. La nivel colectiv, spre exemplu, percepem poporul german din prisma a ceea ce Hitler a înfăptuit în istorie sau suntem reticenţi la poporul arab din cauza acţiunilor teroriste, precum atacurile de la 11 septembrie 2001.
Se spune că trebuie să cunoaştem istoria pentru a nu repeta pe viitor greşelile trecutului. Cu toate acestea, de puţine ori s-a întâmplat ca deciziile politice sau economice luate la nivelul unei ţări sau chiar deciziile personale să ţină cont de această indicaţie.
Ce este timpul? Curentul New Age – Eckhart Tolle, Osho – ne învaţă puterea prezentului, faptul că toate se întâmplă Aici şi Acum, că prezentul nu doar contează, ci prezentul este tot ceea ce contează. Altfel spus, Trecut – Prezent – Viitor au loc simultan, toate Aici şi Acum. Nu există acţiuni succesive. Dacă, de exemplu, aleg ca la 21 de ani să urmez o carieră pentru care nu am chemare dar bănoasă, în locul uneia pentru care am dezvoltat o pasiune, dar fără siguranţă financiară, apoi la 40 de ani realizez că nu îmi iubesc partenerul de viaţă şi că nu am copii, deşi evenimentele au loc în ani de zile, toate se petrec simultan din momentul luării primei decizii. Pe scara vieţii ele au loc concomitent; noi, având viaţa înşirată în ani, le percepem ca petrecându-se fragmentat. Puse pe aceeaşi axă, ele se petrec în acelaşi plan.
E ca şi cum ai privi o stradă din elicopter, în zbor. Te afli deasupra – vezi de unde începe şi unde se termină drumul. Apoi imaginează-ţi că te pregăteşti să aterizezi, elicopterul coboară iar tu, din ipostaza de a privi întregul drum, de sus, te afli în mijlocul lui. Ai abandonat perspectiva de ansamblu şi te afli la nivelul drumului. Ca să vezi ce este în spate, trebuie să te întorci; ca să vezi ce este în faţă, trebuie să priveşti înainte, să faci câţiva paşi. În spate ai trecutul, în faţă viitorul. Dacă revii în planul de deasupra drumului, trecutul şi viitorul se află pe aceeaşi bandă, poţi vedea în acelaşi timp ce se întâmplă în spate, în faţă. Totul ţine de percepţie, de perspectivă. Într-un documentar care dezbătea Apocalipsa lui Ioan, se spunea că de 2000 de ani creştinii aşteaptă venirea lui Iisus. Trebuie să ţinem cont că timpul este relativ. Ceea ce pentru noi reprezintă 2000 de ani, pentru Dumnezeu este doar o clipire. Pagina 2 din 3
AB: La ce se referă Timpul Iubirii?
Se referă la implicaţia timpului în viaţa individului la nivel personal, social, familial, intim. Timpul Iubirii tratează relaţia dintre timp şi iubire la nivel fizic, emoţional şi spiritual. Ceea ce experimentăm fiecare, la nivel individual, sunt „fragmente” ale unei experienţe comune, universale. Conştiinţa colectivă evoluează în pas cu Universul, lecţiile pe care ni le dă Universul ne vizează pe fiecare dintre noi. Era Vărsătorului, previzionată de astrologie, presupune o schimbare a conştiinţei. Trebuie să renunţăm la a raporta totul doar la noi, la nivel individual, şi să dezvoltăm conştiinţa care permite înţelegerea faptului că ceea ce ni se întâmplă nouă se află în conexiune cu restul, ceea ce înfăptuim noi afectează şi pe ceilalţi. Timpul se schimbă şi ne schimbă. El nu mai este suficient astăzi, îl percepem ca trecând prea repede întrucât îl folosim în atingerea propriilor interese, în satisfacerea propriilor dorinţe. Acestea, în esenţă materiale, se comportă precum un drog, creează dependenţă: de fiecare dată dorim mai mult … de aceea nu ne ajunge timpul, îl îngreunăm zilnic cu solicitări în plus.
A sosit clipa în care renunţăm la timpul alocat interesului propriu şi ne dedicăm timpului acordat iubirii. În viaţa personală vom învăţa să ne iubim pe noi înşine mai mult, pentru ca apoi, plini de iubire şi acceptare faţă de noi înşine, să dăruim iubirea şi celor din jur. Deseori, ori ne neglijăm pe noi în numele iubirii ori ne iubim pe noi, neglijându-l pe celalalt. Însă gestul corect, menit a ne armoniza, este ca fiecare partener să-şi asume temerile, frustrările, să le accepte ca fiind ale lui şi să şi le învingă; odată sufletul curăţat, e împăcat şi deschis la a accepta neajunsurile celuilalt, concentrându-se pe ceea ce poate îmbunătăţi.
În viaţa intimă, de cuplu, vom acorda atenţie sentimentelor pe care le naşte dorinţa sexuală, ne vom acorda răgazul de a primi mângâierile şi a le transforma în amprente ale celuilalt, ca însemne ale sufletului mascat de trupul ce dezmiardă. Cele mai multe relaţii se consumă rapid, cu atenţia centrată pe satisfacerea instinctului primar, perceput ca mod de relaxare. Adevărata încărcare cu energie a organismului are loc când toate canalele sunt deschise, când emitem şi primim mesaje de iubire la nivel cerebral şi emoţional. Trupul uman, deşi acţionează la comenzi, beneficiază de influenţa stimulilor externi cărora le răspunde imediat.
În viaţa de familie, vom înţelege că cei de lângă noi, în mijlocul cărora ne-am născut, am copilărit, am întemeiat un cămin, sunt necesari dezvoltării noastre ca oameni; naşterea, căsătoria, rudele nu sunt accidente, ci conjuncturi care ne determină experienţele de viaţă. La fel se întâmplă şi cu viaţa socială. Familia şi societatea sunt scenele pe care evoluăm, pe care personajul „eu” îşi conturează şi dezvoltă personalitatea. Dacă nu am avea scena, unde ne-am mai juca rolul? Trebuie să iubim scena, să îi mulţumim că ne permite să ne afirmăm, indiferent cât de simplu sau complex este personajul nostru.
În relaţie cu Divinitatea, ne manifestăm viaţa spirituală. Chiar şi cei care nu cred în Dumnezeu au viaţă spirituală, doar că e la limita inferioară. Şi negarea este o formă de declaraţie. Cei mai mulţi suntem seci de iubirea de Dumnezeu. E ciudat pentru că iubirea de Dumnezeu este cea mai înaltă formă de iubire posibilă, necondiţionată. În viaţa de zi cu zi ne avântăm spre multe lucruri gratuite, şi totuşi când primim atât de mult gratis, stăm rezervaţi, ba chiar ocolim raftul cu iubire. Vom învăţa, şi în acest caz, că testul puterii de a iubi a omului o reprezintă iubirea de Dumnezeu. În El găsim sursa de energie pentru a merge mai departe în viaţă, găsim sprijinul în sănătate şi găsirea aproapelui, găsim părintele şi scena pe care să ne comportăm frumos, curat, ca adevăraţii Lui copii. Pagina 3 din 3
AB: Elnor. De unde vine acest nume?
E un pseudonim. Şi asta nu pentru că ţin să-mi ascund identitatea, ci pentru că de cele mai multe ori suntem diferiţi în viaţa particulară de ceea ce reprezentăm în viaţa socială. Putem împărtăşi acelaşi loc de muncă, dar în viaţa personală să avem preocupări diferite. Suntem obişnuiţi să ataşăm unui nume păreri, atitudini şi convingeri, decurse din cunoaşterea pe care o asociem purtătorului numelui. Contează mai puţin numele emiţătorului mesajului, cât mai degrabă relevanţa şi importanţa mesajului transmis.
AB: Pe când lansarea cărţii?
Depinde de momentul în care manuscrisul va fi finalizat, de editura care îl va publica. Am creat un blog, ca mijloc de comunicare cu cei care aşteaptă Timpul Iubirii sau doresc să stăm la discuţii: timpul-iubirii.blogspot.com Acest articol vi s-a parut interesant?  (14 voturi)
clipa
Postat de Oana, 23 februarie 2009
am scris candva o poezie care se numea clipa si se termina asa:
O secunda poate sa fie,
Un minut sau o vesnicie. |
|
|
Acasa
