[07 aprilie 2010]
art-business

   De la începutul studiilor despre evaluări şi recunoaşteri a valorilor exprimate veridic am urcat spre extaz şi am coborât spre deznădejdea de a constata pulberea din stele şi praful iluziilor create în jurul unor astfel de statistici. Pentru ce sunt ele menite, care este scopul unor astfel de cifre? Ne ajută ele să îndrăgim Artele Frumoase mai mult ori doar să intrăm în euforia câştigurilor miraculoase? ... Dragi editori de randamente în artă, noi, cititorii unor astfel de statistici, aşteptăm cu interes demonstrarea celor relatate. Orice am face Arta rămâne confidenţială. Atunci când cumpărăm facem greşeala de a programa cele mai îndrăzneţe aşteptări. Totuşi, pe vreme de criză poate să apară un efect psihologic: cumpărarea de produse de lux, din dorinţa cumpărătorului de a se simţi stimat şi la adăpost. E mult mai uşor să fii consumator de artă decât actor pe piaţa de artă. Dar un pic de mândrie nu strică niciodată ...

   Ce se ascunde, bine ticluit, în spatele multor cifre profitabile? Gândiţi-vă o clipă: cum se ieftinesc proprietăţile de lux cu milioane de euro? Simplu. Nu se cumpără şi atunci se aliniază preţurile cu cererea; astfel, ajungem la valoarea justă de piaţă. Ce înseamnă justeţea într-o piaţă viciată şi controlată mereu de interese? S-a ţinut vreodată cont de amortizarea unei proprietăţi imobiliare şi includerea pe costuri la revânzare? Nu. Din contra, cererea crescută şi acceptata valoare justă de piaţă mai adăugau câteva mii de euro la preţul de vânzare. Experţii în evaluări îţi pot confirma pentru trei zile un preţ de piaţă luat din cel mai titrat ziar local. Ce este credibilă: evaluarea făcută sau diploma ce atestă competenţa? Ambele, zicem noi, de vină rămâne cel ce plăteşte, şi asta pentru a sublinia esenţa definiţiei valorii juste ... "de bună voie"!

   Până una alta, impozităm viciile pe shaorma! Unde eşti tu Badea, domn’le, ca punând gura pe ei să-i împarţi în două cete, în Iudei şi Puradei?! Totuşi, în România cel mai uşor lucru este să stai de pomană. Corectez: să vorbeşti vrute şi nevrute.

Cu acelaşi adânc respect, Daniel Baba.